Dans l'atelier du peintre

 

ÎN ATELIERUL DE PICTURĂ

cu degete cuminți îți mîngîi obrazul
e vremea obosită și pămîntul
tu/ din cînd în cînd/ întorci privirea
mă cuprinzi în raza luminii tale
  verde-aurie
punctez încet ovalul feței tale
perfect model în atelierul de pictură
este un joc/ al dragostei/ sfîșietor
sîntem lumi/ atît de diferite/ zbuciumate
/ încarcerați în ramele tăcerii
cu inimile copleșite
pe umeri cu poveri neînțelese

arar
privirea ta/ ca din adîncuri/ se ridică
e oare pentru mine
sau pentru ce/ în mintea ta/
acuma se reflectă

într-o pustie sală
pe cîte-un scaun incomod
/ stăm amîndoi/ cuminți
/ e pictorul plecat/
și nimeni pe o pînză/ nu-i/
să prindă această clipă
aș vrea să scriu doar pentru tine
dar muza/ mă înșală/ a cîta oară?/
așa că/ dezarmat/
îți mîngîi sufletul
cu o sfială
de aripi obosite

DANS L’ATELIER DU PEINTRE

mes doigts sagement caressent ta joue
l’heure est lasse et la terre
toi/ de temps à autre/ tu tournes vers moi ton regard
m’enveloppes dans l’or vert
  de ta lumière
je dessine lentement l’ovale de ton visage
modèle parfait dans l’atelier du peintre
c’est un jeu/ amoureux/ déchirant
nous sommes deux mondes/ si différents/ si tourmentés
/ emprisonnés dans les cadres du silence
nos cœurs débordants
sur nos épaules un poids mystérieux

parfois
ton regard/ comme venu des abîmes/ se lève
est-ce vraiment pour moi
ou pour ce qui/ dans ton esprit/
maintenant se reflète

dans une pièce déserte
sur quelque siège inconfortable
/ nous sommes assis tous deux/ sagement
/ le peintre est parti/
et personne sur la toile/
pour saisir cet instant
je voudrais écrire pour toi seule
mais la muse/ m’abandonne/ encore une fois/
alors/ désarmé/
je caresse ton âme
timidement
comme d’une aile lasse