Entre deux mondes [Bardo]

 

ÎNTRE DOUĂ LUMI
[Bar-do]

după rostogolirile pe cărările mizerabile
     ale vieții
totdeauna îți răsare în față
lumina strălucitoare a Realității
copleșitoare
toate gîndurile/ mai vechi/ chiar uiatate
    și cele mai noi
ca pe masa de operație
îți vor fi iluminate/ expuse
se vor ivi îngrozitoare/
    de neocolit
mai vii și mai adevărate ca niciodată
toate străine de tine și împotriva ta/
    acuzatoare
de ce/ pentru ce le-ai născut
indiferente/ ostile
false și nepăsătoare te chinuie
te urmăresc și te uită
se află în afara ta
rămîi părăsit/ cotropit de singurătate
și nefericire
ca o floare pierdută printre omături
în disperare/ sub teroarea purificării
în Oceanul singurătății
cu Libertatea desbrăcată/
   fără opreliști
și fără direcții
gata de risipire în cîmpiile infernale
la crucea unde se întîlnesc
Preaînaltul cu mirosul cărnii de om
te afli
departe de lumea de aici
printre închipuiri și iluzii
fascinat/ trădat pînă la pulverizare/
    învins
nu-ți rămîne decît Învierea
acolo te așteaptă Gloria
cu sabia învăpăiată
   ridicată spre lume.

ENTRE DEUX MONDES
[Bardo]

après les culbutes sur les chemins misérables
      de la vie
toujours surgit devant toi
la lumière étincelante de la Réalité
accablante
toutes tes pensées/ anciennes/ complètement effacées
     les plus récentes aussi
comme sur une table d’opération
seront éclairées/ exposées
elles se révèleront effrayantes/
     directes
plus vivantes et plus vraies que jamais
toutes étrangères et opposées à toi/
     accusatrices
pourquoi/ parce que tu les as engendrées
indifférentes/ hostiles
fausses et insensibles elles te tourmentent
te poursuivent puis te laissent
pour exister hors de toi
tu te retrouves abandonné/ envahi de solitude
et de malheur
comme une fleur égarée dans les neiges
dans le désespoir/ dans la terreur de la purification
dans l’Océan de la solitude
la Liberté mise à nu/
   sans interdits
et sans directions
prêt à disparaître dans les champs infernaux
là où se rencontrent
le Très-Haut et l’odeur charnelle de l’homme
tu te tiens
loin de ce monde
parmi les fictions et les illusions
fasciné/ trahi à n’être plus que débris/
     vaincu
seule te reste la Résurrection
là t’attend la Gloire
et son épée de flamme
   brandie sur le monde.